Olympia și istoria Jocurilor Olimpice
În iunie 2015, am fost invitat de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român, prin Academia Olimpică Romană să particip la sesiunea internațională pentru tineri, care se organizează în Olympia, Grecia.
Nu am avut ocazia să povestesc prea multe din acea experiență, asa că o să detaliez acum, la 5 ani distanță despre ceea ce înseamnă un astfel de program și cât de util poate fi după ce îl parcurgi.
Academia Olimpică Internațională organizează în fiecare an o întâlnire comună - "Sesiunea pentru tineri", unde se discută subiecte legate de sport, olimpism și jocuri olimpice. Sunt invitați participanți din fiecare țară, numărul maxim alocat unei țări fiind de două persoane, câte o fată și un băiat, cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani.
Este un eveniment unic, unde se întalnesc în același loc toate țările lumii și nu se ține cont de religie, probleme politice, cu toții fiind sub aceeași umbrelă a Academiei Olimpice Internaționale.
Programul durează două săptămâni și totul se desfășoară în campusul Academiei Olimpice, chiar în Olympia, locul de unde au pornit Jocurile Olimpice.
Programul de curs a fost unul foarte complex cu sesiuni zilnice, începând de la 09:00 și până la 17:00, cu pauze de prânz. În fiecare zi au fost prezenți diferiți speakeri, majoritatea reprezentând Comitetele Olimpice Naționale, profesori universitari din Grecia dar și vicepreședinți ai Comitetului Olimpic Internațional.
Cu toții au livrat un mesaj comun despre olimpism și importanța sportului în educația fiecăruia dintre noi.
Sportul, de regulă, ne este prezentat ca o luptă între două părți și sportivii, în general, sunt ghidați după scorul final al meciului.
Părerea mea este că în spatele acestor meciuri sau întreceri, indiferent de sport, se află valori mult mai puternice prin care ar trebui sa treacă fiecare tânăr.
Educația, respectul și disciplina sunt valori principale pe care le dobândești prin sport și odată cucerite îți vor fi de folos toata viața, indiferent de domeniul de activitate. Poți ieși câștigător din orice sport, atâta timp cât îl vei practica cu pasiune și vei asculta de îndrumările pe care le primești de la profesor. Adevărata performanță în sport nu se face în timpul meciului, al partidei sau al întrecerii, ci în tot procesul tău de pregatire continuă în care ești angrenat ca sportiv.
“Să te cunoști, să te stăpânești, să te învingi, iată frumusețea eternă a sportului, aspirațiile adevărului sportiv și condițiile succesului său“ Pierre de Coubertin (Părintele Jocurilor Olimpice Moderne).
Olympia, un oraș în Grecia antică, în Elis, este cunoscută ca loc de desfășurare a Jocurilor Olimpice în perioada clasică, comparabile în importanță cu Jocurile Pitiene ținute la Delphi. Ambele jocuri se desfășurau în fiecare olimpiadă (la fiecare patru ani), Jocurile Olimpice datând din cel mai târziu 776 î.C.. La sfârșitul secolului IV, împăratul Teodosie le-a abolit.
Olympia este cunoscută și pentru statuia sa imensă a lui Zeus, statuie făcută din fildeș și aur, una dintre Cele Șapte Minuni ale Lumii, făcută de Phidias. A fost găzduită de templul lui Zeus, foarte aproape de o clădire imensă, care se consideră că a fost atelierul lui Phidias, în care acesta a creat statuia (ulterior atelierul a fost transformat într-o basilică creștină, în prezent ruinată).
Excavările din împrejurimile templului, conduse de cele mai multe ori de arheologii germani la sfârșitul secolului XIX, au ajutat și la descoperirea statuii lui Hermes de Praxiteles și a stadionului, unde se desfășurau întrecerile sportive.
Jocurile Olimpice Moderne
După 1.500 de ani de întrerupere, în 1896, la Atena, au fost reluate Jocurile Olimpice. Reconstruirea acestui eveniment sportiv s-a datorat francezului Pierre de Coubertin. Un rol important în reînvierea Jocurilor Olimpice l-a jucat și Evanghelie Zappa.
Numărul sportivilor participanți la Jocurile Olimpice a crescut de la 241 (din 14 țări) la Olimpiada din 1896 la 11.100 (din 202 țări) la Jocurile Olimpice de la Atena. Numărul participanților la Jocurile de iarnă este mult mai mic; la Olimpiada de iarnă din 2006, numărul sportivilor a fost de 2.633 din 80 de țări.
Simbolurile olimpice
Mișcarea olimpică folosește mai multe simboluri, multe dintre ele reprezentând ideile și idealurile lui Coubertin. Probabil, cel mai cunoscut simbol îl reprezintă inelele olimpice. Aceste cinci inele înlănțuite simbolizează unitatea celor cinci continente (cele două Americi sunt considerate un singur continent). Ele apar în cinci culori pe steagul olimpic de culoare albă. Aceste culori: alb (fondul drapelului), roșu, albastru, verde, galben și negru au fost alese astfel încât fiecare națiune să aibă cel puțin una din ele reprezentată pe steagul național.
Drapelul olimpic a fost adoptat în 1914 dar primele Jocuri la care a fluturat au fost Jocurile de la Antwerp din 1920.
Deviza olimpică oficială este „Citius, Altius, Fortius” (Mai repede, mai sus, mai puternic).
Probabil idealurile lui Coubertin sunt cel mai bine reprezentate de jurământul olimpic:
„Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să câștigi ci să participi, așa cum în viață nu contează triumful ci lupta. Esențial nu e să cucerești ci să lupți bine.”
Flacăra olimpică este aprinsă la Olympia, Grecia și purtată până în orașul gazdă de atleți; joacă un rol important la ceremonia de deschidere și arde pe tot parcursul olimpiadei. Torța olimpică a fost introdusă la Olimpiada din 1936 de la Berlin.
Mascota olimpică, un animal sau o figură umană reprezintă moștenirea culturală a țării gazdă și a fost introdusă la Jocurile din 1968 din Mexico. A început să joace un rol important de la JO din 1980 de la Moscova cu debutul ursulețului Misha.
Franceza și engleza sunt cele două limbi oficiale ale mișcării olimpice.Citeste si despre Jocurile Olimpice 2020
Citeste si despre Jocurile Olimpice 2020